Şcoala, adevărat „factor de cultură şi civilizaţie” este cea care a scos neamul nostru românesc din bezna întunericului, cea care a jucat un rol deosebit în viata ţăranului român care-şi ducea viaţa sub stăpânire străină.
Despre existenţa unei şcoli în Sâncel, ca şi în celelalte sate româneşti, în cele mai îndepărtate timpuri, nu se poate vorbi, deoarece singurul ştiutor de carte din acele vremuri era preotul satului. Astfel, prima şcoala din sat îşi deschide porţile între anii 1787 – 1789, în vremea lui Gheorghe Şincai, sub conducerea preotului – învăţător Popa Pintilie.
Documentele vremii menţionează existenţa unei şcoli de piatră cu două săli de clasă întemeiată în 1868 cu un singur învăţător („docente”), cantorul Ioan Barna, originar din satul Iclod, unde învăţau 147 copii, urmat apoi de alţi învăţători ca Procopiu Ivan, Teodor Damian şi renumitul folclorist şi scriitor Ion Pop-Reteganul, începând cu anul 1884. Activitatea didactică a acestui dascăl – model a însufleţit interesul pentru carte a locuitorilor Sâncelului, ştiut fiind faptul că de hărnicia omului care dă lumina celor neştiutori de carte, de seriozitatea pregătirii sale profesionale şi de talentul cu care este înzestrat dascălul, depind rezultatele muncii sale.
Continuator demn al acestuia a fost învăţătorul originar din Sâncel, Teodor Pănăzan (între anii 1886 – 1927) care în această lungă perioadă a câştigat în rândul consătenilor o binemeritată stimă şi preţuire şi nu numai. În anul 1930, Ministerul Învăţământului îl numeşte membru de onoare în învăţământ „pentru zelul şi munca depusă în decursul serviciului ca învăţător peste 40 de ani în ogorul neamului”.
Au urmat învăţătorii: Ioan Bărbat, Alexandru Sighisoreanu (care, în 1910 a adăugat clădirii a treia sala de clasa) şi Liciniu Ciugudean (care, în anul 1934, a adăugat şcolii cea de-a patra sală de clasă). De remarcat este şi activitatea inimoşilor învăţători Ioan Ban între anii 1935 – 1939, Teodor Fratila între anii 1941 – 1943 şi Teodor Popa care a funcţionat până în 1945 şi ca director al şcolii.
În toamna anului 1948, odată cu reforma învăţământului, în Sâncel ia fiinţă şcoala generală de 7 ani, urmată apoi de cea de 8 ani. Ca directori ai şcolii generale trebuie amintiţi învăţătorul Tanase Anuşca (1948 – 1951), învăţătorul Iacob Raţiu (1951 – 1959) şi profesorul Traian Grama (1958 – 1970), toţi originari din Sâncel.
Odată cu înfiinţarea şcolii generale de 7 ani, la Sâncel au urmat cursurile ciclului gimnazial (clasele V-VII) şi absolvenţii clasei a IV-a de la şcoala din satul Iclod.
Prin contribuţia şi hărnicia oamenilor din sat, precum şi datorită sprijinului acordat de stat în toamna anului 1963 s-a început construcţia unei clădiri noi pentru şcoala din Sâncel, cu 8 săli de clasă, care a fost dată în folosinţă începând cu anul şcolar 1965/1966, şi unde funcţionează şi în prezent.
